Formarea personalitatii

/Revista Interval mi-a cerut, la un moment dat, un text la tema “Formarea personalitatii”. Desi nu sīnt o personalitate. Probabil, cei de la Interval au plecat de la premisa ca, cel putin, sīnt una potentiala – ceea ce, īn realitate, nu prea are relevanta pentru publicul cititor. Cine este interesat despre felul cum mi-am format eu personalitatea? Pentru ca, īn fond, cine sīnt eu?

De fapt, lucrurile acestea nu se spun. Nici un scriitor, la īnceput de drum, nu pleaca cu ideea ca este un nimeni – altfel n-ar mai īncepe nimic. De aici, cred ca trebuie sa se desprinda un corolar: ca scriitor (sau artist, īn general) necunoscut, trebuie sa pui īn paranteza felul cum te privesc ceilalti, publicul, si sa absolutizezi īncrederea ta īn tine. (Hulk Hogan, campionul de wrestling, desi nu mai este la primii pasi ai afirmarii, glasuieste de pe un poster: “Trebuie sa-ti faci rugaciunile, sa-ti iei vitaminele si sa crezi īn tine.”)

Sa nu va para impropriu, prin urmare, ca introducerea care urmeaza este “īn forta” (se pare, deci, ca asa trebuie sa fie). Este motivul pentru care-mi e draga si, desi nu spune īn esenta mare lucru, v-o ofer, considerīnd-o semnificativa pentru o anumita stare de spirit. Am preluat, de asemenea, si titlul temei celor de la “Interval”, deoarece mi s-a parut mult prea pretios ca sa nu fie semnificativ, la rīndul lui./

"Cultura, arta īn general, este prin excelenta spatiul de manifestare a firilor orgolioase, asa ca daca īl īntrebi pe omul de cultura cum si-a format personalitatea nu poti decīt sa-l flatezi. Iar daca esti o juna sensibila, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, si līnga personalitate mai adaugi si creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decīt perfect. Orgoliul se va revarsa īn efluvii de elocinta si evocari. Juna va sorbi tacuta si cu un zīmbet de admiratie vorbele maestrului, īl va privi cum numai ea stie sa-l priveasca, si astfel maestrul nostru se va simti, īn plus, si barbat adevarat. (S-o recunoastem: cu totii, mai mari sau mai mici, cīnd ne deplasam īn spatiul culturii, sīntem ca soferul care pleaca de la stop īn tromba, cu rotile scīrtīind – īntotdeauna, cīnd vedem o astfel de scena, trebuie sa fim siguri ca īn dreapta soferului sau undeva pe strada exista femeia fata de care omul nostru vrea si el sa-si dovedeasca barbatia. Īn lumea soferilor culturali, prezenta feminina se numeste īndeobste muza si este idealizata, deci absenta – si totusi atīt de prezenta, cum ar zice cei īnclinati spre reverie poetica; iar publicul este si el o ea, fata de care ne umflam īn pene si ne cocosim cum stim noi mai bine.)

Pentru a nu fi ipocrit, īmi voi asuma statutul de sofer si ma voi referi numai la mine. Cu alte cuvinte, voi evoca."

/O buna introducere, cred, pentru textele din aceasta carte. Cu un mic amendament: soferul care pleaca īn tromba, deci īsi traieste din plin virilitatea, nu prea are nimic de-a face cu evocarea – introspectiva, pasiva, feminina.

...Dar sa lasam mofturile si sa trecem la povestea propriu-zisa. (Desi chiar “poveste” e cam mult spus.) Sa ne īntoarcem, deci, īn timp si s-o luam cu īnceputul. Īn fine, cel putin cu unul dintre ele./

Continuare īn pagina urmatoare >>

 Ó  Cezar PAUL-BADESCU